Articolul analizează modalitățile prin care au fost reinterpretate basmele clasice în filmele de animație Disney și transformările lor de ordin ideologic, simbolic și cultural. Prima parte urmărește evoluția globală a companiei Disney ca industrie culturală, subliniind mecanismele nostalgiei, ale standardizării și ale pedagogiei consumiste. A doua parte examinează reprezentarea vizuală a multiculturalismului în producții precum Mulan, Aladdin și Pocahontas, care simulează diversitatea, dar o neutralizează ideologic. Articolul susține că narațiunile readaptate de Disney funcționează ca vehicule subtile de legitimare a unui discurs occidental dominant, transformând alteritatea într-un spectacol comercializat și rescriind miturile fondatoare universale în acord cu imaginarul occidental hegemonic.