Limbă, Literatură, Folclor

Introduction:

Nina Corcinschi: Stimate domnule profesor Klaus Bochmann, în 2020, Editura Polirom a publicat un proiect academic, coordonat de Corin Braga, Enciclopedia imaginariilor din România în 5 volume. Volumele se axează pe cercetarea imaginarului literar, lingvistic, istoric, cultural, religios din România. Proiectul operează cu un aparat conceptual interdisciplinar, axat pe „bazinul semantic” al imaginarului și pornind de la teoriile filosofilor Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Jean J. Wunenburger. Astfel, sunt investigate paradigme lingvistice, constelații de imagini, convenții religioase etc. Este vorba de un proiect inovator, întrucât plasează discipline ferme, conceptuale, precum istoria și lingvistica, pe terenul versatil al imaginarului.
Dumneavoastră cum credeți, există o vecinătate compatibilă între lingvistică și imaginar?

Klaus Bochmann: Înainte de a răspunde la întrebările dumneavoastră, aș vrea să-mi expun unele gânduri în legătură cu noțiunea centrală a proiectului în cadrul căruia se plasează acest interviu, deci fenomenul de imaginar. De când m-ați invitat să contribui din perspectiva formației mele de lingvist, am reflectat mult dacă nu e oare o exigență neîntemeiată, lingvistica fiind (sau pretinde să fie) o știință cu un obiect real de cercetare, bine conturat, lesne verificabil și care dispune de metode de investigație științifică riguroase (în cea mai mare parte).