Limbă, Literatură, Folclor

Rezumat: Lucrarea de față analizează impactul pe care l-a avut exilul asupra vieții și a creației scriitoarei Nina Cassian, odată cu stabilirea ei în Statele Unite ale Americii în 1985. Prima parte a articolului realizează o contextualizare sumară a exilului în literatura română, aducând în discuție și cazurile altor scriitori români aflați în situația de a-și fi părăsit țara – Paul Goma, Ion Vianu și Matei Călinescu. În partea a doua vom încerca să scoatem în evidență schimbările pe care le-a suferit opera Ninei Cassian începând cu anul 1985, respectiv cele care i-au reconfigurat scrisul și identitatea literară, întrucât exilul, ca experiență-limită, reflectă o criză a identității, o fractură ontologică, determinată de dezrădăcinarea individului. În cazul Ninei Cassian, exilul a devenit un catalizator pentru creație și reflecție profundă, o căutare continuă a sinelui în absența reperelor stabile. Poemele din exil ilustrează o conștientizare dureroasă a mortalității redate printr-o poetică a destrămării. Cu toate că nu au fost cu nimic mai prejos decât cele scrise în România, ele ilustrează același crez în poezie, acel axis mundi al existenței Ninei Cassian.

Cuvinte-cheie: exil, Nina Cassian, alienare, identitate literară, poezie, fractură ontologică