Limbă, Literatură, Folclor

DOI: https://doi.org/10.52505/llf.2026.1.11

Rezumat

Articolul analizează romanul grafic Maus de Art Spiegelman din perspectiva metalepsiei narative și a reprezentării traumei transgeneraționale a Holocaustului. Studiul evidențiază modul în care natura multimodală a benzii desenate, prin interacțiunea dintre text și imagine, devine un instrument inovator de explorare a memoriei, autenticității și mărturiei.
Sunt identificate trei niveluri narative principale: experiența directă a tatălui în Auschwitz, relatarea acesteia de către fiu și reflecția metanarativă asupra procesului de reprezentare. Între aceste niveluri au loc frecvente tranziții metaleptice, generând suprapuneri temporale și diegetice care estompează granițele dintre trecut și prezent, precum și dintre experiență și reprezentare. Aceste dinamici contribuie la construirea unei memorii hibride, specifice generației postmemorie, așa cum este teoretizată de Marianne Hirsch. Analiza arată că metalepsa funcționează ca mecanism esențial în transmiterea traumei, poziționând cititorul ca martor indirect al experienței Holocaustului. În acest sens, romanul grafic nu doar reprezintă trauma, ci oferă și o reflecție critică asupra limitelor reprezentării și asupra rolului naratorului de a doua generație.

Cuvinte-cheie: metalepsă, roman grafic, Holocaust, traumă transgenerațională, postmemorie, narațiune vizuală.