Limbă, Literatură, Folclor

DOI: https://doi.org/10.52505/llf.2025.2.04

Rezumat: În acest articol mi-am propus să evidențiez că romanul Baraj al scriitorului român Marcu Mihail Deleanu poate fi considerat un roman total. În primul rând, la nivelul denotației, se dovedește un roman „clasic”, cu oameni și întâmplări din realitatea imediată. La nivelul mesajului auctorial, se dezvăluie drept un roman introspectiv, prin dimensiunea confesivă camuflată discret în structura narativ-dialogată, constant pulverizată de digresiuni, note filologice și explicații tehnice. În dimensiunea profundă a scriiturii văzute ca interacțiune și comunicare de sine, este proiectat ca roman naratologic despre locul autorului în propria scriitură și în raport cu lumea. Nu în ultimul rând, Baraj este un metaroman, conceput ca roman despre scrierea unui roman, despre procesul de zăgăzuire a limbajului și de metamorfoză a materiei lingvistice amorfe în artă. De aici derivă dimensiunea postmodernă a romanului delenian, în care construirea barajului coincide cu însuși șantierul scriiturii.

Cuvinte-cheie: Marcu Mihail Deleanu, baraj, scriitură, metaroman, șantier, scriptor, narator.