Limbă, Literatură, Folclor

Rezumat: Articolul examinează fenomenul sincretismului funcțional în sistemul părților de vorbire al limbii române, concentrându-se asupra mecanismelor prin care o unitate lexicală combină trăsături specifice unor clase lexico-gramaticale diferite. Sincretismul funcțional este definit ca un proces dinamic prin care o unitate de limbă integrează, simultan, caracteristici ale categoriei sale și ale unei clase adiacente. Acest proces este determinat atât de utilizarea cuvântului într-o funcție sintactică atipică pentru categoria sa inițială, cât Articolul examinează fenomenul sincretismului funcțional în sistemul părților de vorbire al limbii române, concentrându-se asupra mecanismelor prin care o unitate lexicală combină trăsături specifice unor clase lexico-gramaticale diferite. Sincretismul funcțional este definit ca un proces dinamic prin care o unitate de limbă integrează, simultan, caracteristici ale categoriei sale și ale unei clase adiacente. Acest proces este determinat atât de utilizarea cuvântului într-o funcție sintactică atipică pentru categoria sa inițială, cât și de tendințele evolutive ale limbii, care favorizează flexibilitatea structurală și eficiența comunicativă. Studiul propune o tipologie coerentă a formelor de sincretism, stabilind criterii lingvistice clare pentru delimitarea acestora. Totodată, elementele sincretice sunt analizate din perspectiva gradului de îndepărtare față de modelul prototipic al clasei de origine și de apropiere față de clasa țintă. În acest sens, o atenție specială se acordă rolului factorilor morfosintactici și semantici în definirea statutului acestor unități sincretice.

Cuvinte-cheie: sincretism, parte de vorbire, substantiv, adjectiv, verb, adverb, infinitiv, participiu, supin, gerunziu