Limbă, Literatură, Folclor

Rezumat: Scopul acestui articol este de a analiza codurile de gen, discursurile, retorica, stereotipurile și atitudinile misogine și discriminatoare a trei comunități patriarhale și falocentrice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, prin intermediul biografiei unei femei care a sfidat normele și așteptările sociale ale epocii sale: Gertrude Bell (1868-1926). Prima este societatea engleză a epocii victoriene în care Bell a crescut, un spațiu socio-cultural marcat de o întreagă rețea de norme, rigori comportamentale bine stabilite și etichete specifice atribuite în funcție de religie, rasă, gen și statut social. Cea de-a doua, cu care Bell a interacționat în perioada 1888-1914, e alcătuită din triburile de beduini din deșerturile arabe, unde rolurile bărbaților și femeilor erau net distincte și bine ierarhizate ca urmare a unei tradiții milenare. Cea de-a treia e alcătuită din militarii, savanții, lingviștii, arheologii și oamenii politici care activau în structurile de putere britanice din Orientul Apropiat în primele decade ale secolului al XX-lea, o comunitate orientalistă cu o înclinație misogină evidentă.

Cuvinte-cheie: Gertrude Bell, societăți patriarhale, falocentrism, coduri de gen, retorică misogină, deșert, orientalism