Limbă, Literatură, Folclor

DOI: https://doi.org/10.52505/llf.2026.1.05

Rezumat

Această lucrare examinează literatura foiletonistică românească din secolul al XIX-lea prin prisma periodicului satiric „Calicul” (Sibiu, 1881-1933), evidențiind rolul său în formarea opiniei publice și a discursului cultural. Studiul explorează modul în care satira, ironia, umorul și caricatura au funcționat ca instrumente jurnalistice pentru a denunța demagogia politică, inegalitățile sociale și tensiunile culturale, oferind, totodată, un spațiu alternativ de interpretare și comentare a evenimentelor. Integrat în contextul evoluției presei românești, „Calicul” exemplifică dubla misiune a jurnalismului umoristic: de a distra, ca formă de rezistență socială, și de a instrui, ca formă de intervenție morală. Lucrarea analizează utilizarea anonimatului, a parodiei și a grotescului ca mijloace de evitare a cenzurii și de critică a abuzurilor de putere. Prin transformarea râsului într-o formă de rezistență civică, „Calicul” a contribuit la formarea unei conștiințe etice colective și la desfășurarea procesului mai amplu al emancipării naționale.

Cuvinte-cheie: presă satirică, umor, ironie, caricatură, „Calicul”, Transilvania secolului al XIX-lea.