Limbă, Literatură, Folclor

DOI: https://doi.org/10.52505/llf.2025.2.10

Rezumat: Articolul investighează modul în care universul narativ al lui Ion Creangă este reconfigurat în cinci continuări contemporane, reunite în proiectul Creangă 2.0 (2019), analizând procesele de rescriere și actualizare ale basmului tradițional. Studiul urmărește modul în care aceste texte resemnifică structura basmului tradițional printr-o analiză a: evoluției personajelor și a rolurilor de gen; influențelor istorice și sociale; reconfigurărilor structurale și tematice; valențelor simbolice și a registrelor metaforice; raportului dintre public și mediul de receptare. Cadrul metodologic combină analiza hipertextuală (G. Genette) cu morfologia basmului (V. Propp) și lectura mutațiilor narative și ideologice în rescrierile moderne (J. Zipes), pentru a surprinde deplasări recurente de la moralizări punitive și opoziții binare către scenarii etice mai nuanțate, centrate pe empatie, cooperare și renegocierea rolurilor de gen. Ancorată în instrumentarul naratologic (V. Propp), (G. Genette) și în teoria mutațiilor narative (J. Zipes), cercetarea evidențiază o deplasare de la moralitatea binară și autoritară spre o etică reflexivă și democratică, centrată pe empatie, egalitate de gen și cooperare. Rezultatele subliniază dinamica intertextuală dintre textele canonice și rescrierile lor contemporane, precum și felul în care acestea traduc sensibilitățile actuale fără a rupe continuitatea cu tradiția literară.

Cuvinte-cheie: rescriere contemporană, intertextualitate, naratologie comparativă, mutație narativă, etică literară, reprezentare de gen, Creangă 2.0.